Bună dimineața,

Primiți sub brad cu liste de cărți? 🎅

În decembrie, ca parte din auditul de final de an, obișnuiesc să analizez și cărțile citite. Am scris aici despre cărțile care și-au pus amprenta asupra mea în 2024.

***

2024 a fost anul când am citit cele mai multe cărți cu scopul pur de evadare din viața de zi cu zi. În prima jumătate a anului am făcut supradoză de cărți pentru disertație (intersecția dintre filosofie x etică aplicată x tehnologie / AI / medicină), respectiv pentru job (în ianuarie am început un rol nou, la pachet cu provocări noi = oportunități de creștere accelerată). A doua jumătate a anului a venit cu alte provocări personale, plus tot contextul haotic politic. A fost un an lung, greu, a fost mult pentru mine, newsletterul a avut și el de suferit din acest motiv - ăsta de față este al patrulea pe care-l trimit pe '24. Shame.

Am simțit nevoia să echilibrez cu lecturi care-mi bifau o nevoie de deconectare, fără să mă intereseze ce pot învăța sau aplica din ele, fără să-mi bat capul cu luat notițe. M-am „plimbat” astfel prin Antarctica, America de Sud, Alaska, Washington DC, un pic prin Arctic, dar și un pic pe alte planete (în special Vega, în constelația Lira) și diverse alte locuri unde sunt slabe șanse să ajung în viața asta. A fost fix ce aveam nevoie – cărți pentru evadare, să mă ajute să-mi iau gândul de la volumul ridicat de informații pe care le consumam în restul vieții.

Dar ăsta a fost și un an definit de senzația că mi-am ales prost cărțile cărora le-am permis spațiu în mintea mea. În mod normal am o listă uriașă de cărți, adunată în ani și ani în urma unui amestec de recomandări și documentat pe cont propriu. Obișnuiam să-mi aleg cu atenție ce vreau să citesc de pe această listă și să dau doar două comenzi mari pe an – înainte de vacanța de iarnă și cea de vară. Cărți în format fizic, adică din hârtie.

În 2024 am fost la polul opus: am fost impulsivă și n-am prea investit timp gândindu-mă la cum îmi aleg lecturile. Am cumpărat multe cărți pe loc, imediat ce le-am descoperit (sau mi-am amintit de existența lor – că poate le aveam deja pe reading list), m-am apucat de ele la fel de impulsiv și, deloc surprinzător, am și abandonat mare parte. Cred că cel puțin 20 de cărți au fost abandonate pe parcurs. A fost și primul an când am dat o steluță pe Goodreads, atât de tare m-a enervat o carte (sunt genul care fie dă nota maximă, fie nu dă deloc notă).

Am aruncat pe fereastră toate regulile pe care le aveam referitoare la cum îmi aleg ce să citesc și am primit ce am meritat – adică timp și bani pierduți, plus senzația aia blah că probabil existau cărți mai bune cu care să-mi ocup timpul. Ar trebui să-mi tai accesul la 1-click buy de la Amazon.

De obicei citesc în format fizic toate cărțile de non-ficțiune, ca să pot să iau notițe și fiindcă mi se imprimă mai bine în memorie, dar ăsta a fost anul când am citit numai e-books. Am un Kindle din 2017 care încă se ține bine – bateria rezistă peste 2 săptămâni de citit zilnic cu orele și a fost perfect pentru cât m-am plimbat (iar prin „plimbat” mă refer la petrecut aproximativ 3-4 ore pe zi în mijloace de transport în comun). N-am mai putut asculta nimic audio, nici cărți, nici podcasturi, și n-am mai citit aproape deloc pe hârtie. Am comandat însă acum la finalul anului câteva cărți în format fizic – cele care mi s-au părut „best of”, plus câteva dubluri ca să dau cadouri prietenilor.

Cărțile din lista de mai jos sunt cele care au picat la momentul potrivit pentru mine și presimt că îmi voi aminti cu drag de ele pe viitor. Nu sunt neapărat cele mai bune din categoria lor sau cele mai extraordinare cărți, ci pur și simplu sunt cele care și-au pus amprenta peste 2024-ul meu. Și sper să găsești și tu măcar un titlu care să ți se pară interesant și să-i dai o șansă la un moment dat.

Without further ado... te las mai bine să vezi lista cu toate cărțile.

(Toate linkurile duc spre paginile lor de Goodreads, n-am colaborări cu vreo platformă, nu-mi iau comision de affiliate, îți iei cărțile de unde vrei tu și unde are sens pentru tine. Important e să citim.)

​Cărțile lui 2024​

1. Antarctica, de Kim Stanley Robinson

Am început anul cu o fază cu Kim Stanley Robinson – după minunatele Ministry for the Future (una din cele mai bune cărți citite de mine în 2022) și seria Mars (în topul meu pe 2023), am luat la rând și am devorat aproape tot ce a scris el vreodată. Multe mi s-au părut niște mizerii sinistre, altele m-au topit de drag. Antarctica pică în categoria asta din urmă.

KSR a scris cartea după ce a petrecut câteva săptămâni în Antarctica în 1995, datorită unui program sponsorizat de NSF (National Science Foundation) care trimite artiști și scriitori acolo, deci a experimentat pe propria piele mediul ostil. A vrut să meargă după ce a aflat că oamenii de știință care studiază planeta Marte petrec destul de mult timp acolo, fiind condițiile cele mai apropiate. Chiar: Știai că Antarctica este cel mai mare deșert din lume? Știai că este considerat deșert? Asta fiindcă, în ciuda faptului că e o întindere uriașă de gheață și zăpadă, primește mai puțin de 50 mm de precipitații pe an (Bucureștiul are în jur de 700mm/an – am căutat ca să am cu ce să compar).

Este roman de ficțiune științifică, explorează viața cercetătorilor de pe acel continent. Un amestec de descrieri (luuuuuungi) de peisaje fascinante și povești din istoria expedițiilor de pe acel continent – Amundsen, Scott, Shackleton (cu faimoasa Endurance – că tot e la modă zilele astea documentarul de pe Disney+ făcut de National Geographic). Are ca subteme conflictele legate de explorare, ecologie / protecția mediului, procesul științific și politică – deci KSR clasic.

Mie mi-au plăcut toate acele descrieri, povestirile istorice și detaliile științifico-tehnice, dar sunt conștientă și că ține de gusturi / nevoi și mulți ar considera că e un roman lung și plictisitor. Pentru mine a fost fix ce a trebuit. Da, ăsta este un fel de disclaimer – în caz că ți-o cumperi, să nu zici că nu te-am avertizat că e o carte riscantă; eu n-aș da-o cadou oricui.

Ah. Dacă stai pe Instagram și vrei să vezi cum arată viața în Antarctica, uite 3 conturi cu care îmi mai clătesc eu ochii: Matty Jordan, Keri – Simply Antarctica, Explore Antarctica​

2. The Wager, de David Grann

Wow, ce poveste! The Wager documentează călătoria reală a unei nave britanice de război din sec. 18. În timpul războiului lor cu Spania, au plecat în America de Sud cu misiunea de a captura nave spaniole și comorile lor, iar călătoria s-a transformat într-o luptă pentru supraviețuire. Echipajul a avut parte de condiții meteo extreme – după ce au traversat oceanul Atlantic, au încercat să treacă de Capul Horn și strâmtoarea Drake – cel mai sudic punct al Americii de Sud și una dintre cele mai periculoase rute maritime din lume. Acolo au înfruntat The Roaring 40s, Furious 50s, iar un pic mai jos ar fi dat de Screaming 60s – vânturi extrem de intense din emisfera sudică, denumite după latitudinile unde sunt întâlnite. „Sub 40 de grade, nu există lege. Sub 50 de grade, nu există Dumnezeu„, cică se spune. Nici celelalte puncte ale călătoriei lor nu aveau nume mai prietenoase: The Island of Desolation, Port of Famine, Deceit Rocks, the Bay of the Severing of Friends.

Au naufragiat în 1741 într-o zonă complet izolată, pe o insulă din vestul Patagoniei (care acum se numește Wager Island), unde s-au luptat cu frigul, foametea și toate bolile specifice perioadei, dar și cu conflicte interne care au dus la trădare și violență. Dintr-un echipaj de peste 250 de oameni, au supraviețuit doar câțiva. Vreo 30 au reușit să traverseze strâmtoarea Magellan și au fost salvați din Brazilia, fiind primiți ca eroi înapoi acasă în Londra. Câteva luni mai târziu însă, au mai fost salvați alți 3 naufragiați de pe Wager, printre care și căpitanul, care au avut însă altă poveste: ceilalți supraviețuitori erau trădători, ei au fost singurii care au încercat să ducă misiunea până la capăt. În Londra a fost convocată curtea marțială pentru a vedea cine spune adevărul.

Este o carte extrem de bine documentată, bazată pe jurnale și mărturii istorice (inclusiv jurnalul lui John Byron – strămoșul poetului Lord Byron), și temele explorate sunt moralitatea, onoarea și dezintegrarea disciplinei în condiții extreme.

3. Into the Wild, de Jon Krakauer

​Into the Wild este povestea tragică (și reală) a lui Christopher McCandless, care a murit în sălbăticie în Alaska în vara 1992. Probabil ai văzut deja filmul cu același nume, regizat de Sean Penn. (Dacă nu, te avertizez că e o poveste grea, nu e deloc cu final fericit).

McCandless a fost un tânăr american care, imediat după absolvirea colegiului (unde fusese în top), a rupt toate legăturile cu familia lui, și-a donat toate economiile la o organizație pentru combaterea foametei, a renunțat la confortul vieții, și-a abandonat mașina și tot ce avea și a pornit singur într-o călătorie prin SUA, visând să ajungă în sălbăticia din Alaska.

În vara 1992, însă, corpul său a fost descoperit într-un autobuz abandonat în pustietea Alaskăi, după ce o serie de greșeli (care puteau fi evitate relativ simplu) au dus la moartea sa. Jon Krakauer investighează motivațiile și idealismul lui, dragostea pentru natură, dorința de a-și găsi sensul vieții și fragilitatea umană în fața sălbăticiei.

Superbă cartea, chiar dacă este greoaie. Dar tot Into Thin Air rămâne cea mai bună carte a lui Krakauer – este cea despre dezastrul de pe Everest din 1996, când au murit mai mulți oameni într-o furtună (Krakauer a fost și el acolo într-o expediție în acel sezon – și cartea a fost ecranizată acum 10 ani, un film în care joacă și Jake Gyllenhaal).

4. Contact, de Carl Sagan

Cartea mea favorită din acest an. Dacă ai timp să citești o singură carte din toate astea de aici, eu aș recomanda Contact cu inima împăcată. La rândul meu, am comandat mai multe bucăți, ca s-o dau cadou tuturor acum de Crăciun.

SF care intră în teme filosofice, geopolitice și religioase, explorează posibilitatea contactului cu ființe inteligente extraterestre. Personajul principal este omul de știință Ellie Arroway care lucrează la SETI (Search for Extra Terestrial Intelligence), unde descoperă un mesaj transmis dinspre planeta Vega și conduce o echipă internațională într-un proiect de decodificare. Mesajul se dovedește a fi cu instrucțiuni de construit o mașină, dar nu se știe exact ce va face acea mașină.

A fost publicată în 1985, iar Carl Sagan a fost ajutat când a scris cartea de munca celebrului fizician și profesor Kip Thorne – cel care a colaborat și la Interstellar în urmă cu 10 ani. (Kip Thorne, Stephen Hawking și Carl Sagan au fost prieteni și colegi).

Probabil ai văzut filmul cu același nume din 1997, regizat de Robert Zemekis, cu Jodie Foster și un Matthew McConnaughey foarte tânăr și frumos (am început să vorbesc ca părinții mei). Cartea mi s-a părut mai bună decât filmul, prin simplul fapt că în film au simplificat foarte mult și l-au centrat pe supremația americană (în carte sunt mai multe colaborări cu alte țări și implicații politice).

5. Trilogia Science in the Capital , de Kim Stanley Robinson

Yeap, Kim Stanley Robinson din nou. Tot din etapa de obsesie de la începutul anului, când am citit tot de la el. Altă carte riscantă, pentru mine a fost ce trebuie, dar n-aș recomanda-o oricui că mi-e teamă că-mi iau înjurături.

„Science in the Capital” este de fapt o trilogie: „Forty Signs of Rain„, „Fifty Degrees Below„, „Sixty Days and Counting” (sau 40/50/60). Ficțiune științifică, examinează impactul schimbărilor climatice asupra societății moderne – urmărește oameni de știință și politicieni din Washington, D.C. (inclusiv unul din personajele din Antarctica). Orașul este lovit de un uragan de proporții, odată cu schimbarea curentului Golfului și a circulației din Atlantic. Asta marchează începutul unei serii de fenomene extreme cauzate de schimbările climatice.

În stilul clasic KSR, explorează soluții și dileme etice legate de criza climatică și tensiunile dintre știință și politică (ineficiența politică și economică). Cărțile au fost scrise în timp ce George Bush era președintele SUA și politicile sale au ignorat complet schimbările climatice.

6. How To Get Filthy Rich In Rising Asia, de Mohsin Hamid

Nu-mi amintesc să mai fi citit vreodată o carte scrisă la persoana a IIa, ca și cum citești despre ce faci tu într-un joc. How to Get Filthy Rich in Rising Asia este un roman de ficțiune construit ca un ghid de self-help. Urmărește viața unui protagonist anonim care încearcă să-și croiască drum spre bogăție într-un context urban din Asia. Explorează teme precum ambiția, dragostea și corupția. La final am plâns cu muci.

Îmi povestise Bobby de ea în urmă cu mulți ani și am avut și mai mulți abonați la newsletter care mi-au recomandat-o încă din 2017, îmi pare rău că mi-a luat atât de mult până m-am și apucat s-o citesc, cu siguranță m-a îndepărtat titlul ei. Să nu faci și tu greșeala asta.

7. Never Enough: Why You Don’t Want to Be a Billionaire, de Andrew Wilkinson

Nici la asta nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Never Enough este autobiografia antreprenorului tech canadian Andrew Wilkinson (cred că Dribbble a fost cel mai de succes proiect al lui, dar a avut și o agenție de design prin care a colaborat cu Shopify și Slack și a pus umărul la creșterea lor). Explorează ascensiunea lui în business, dezavantajele și costurile emoționale ale bogăției extreme, folosind povestea sa și diverse observații psihologice. Discută despre cultura muncii și a bogăției din ziua de azi, motivele pentru care miliardarii nu găsesc satisfacție în succesul lor financiar, pune sub semnul întrebării definiția modernă a succesului și vorbește despre cum am putea redefini succesul și a nu mai ignora lucruri importante precum sănătatea mintală și relațiile.

8. Trust, de Hernan Diaz

O carte superb scrisă. Ficțiune, despre putere, bani și influență. Trust este compusă din patru povești care oferă perspective diferite asupra unei familii bogate și controversate – un magnat financiar și soția lui, în perioada Americii interbelice – cu tot cu ascensiunea economcă și criza financiară de atunci. Nu citisem deloc despre ce este, așa că a fost o surpriză să descopăr că termin prima poveste și începe alta, în alt gen literar, și pe urmă să îmi dau seama rapid că de fapt este aceeași poveste, dar din altă perspectivă, cu diverse contradicții și neconcordanțe între cele patru versiuni ale poveștii. Este despre controlul narațiunii, manipularea adevărului și imaginea publică.

9. The Future, de Naomi Alderman

Tot ficțiune, dar inspirată din știrile despre antreprenorii big tech. Despre tensiunea dintre progresul tehnologic și consecințele sale asupra umanității – ce înseamnă să trăiești liber într-o lume controlată de alții? M-am distrat foarte tare citind The Future. Iar pe asta o găsești ușor prin librării, am văzut că este distribuită peste tot.

Personaje principale: Miliardarii care conduc cele mai mari corporații tech din lume, anticipează colapsul societății și își pregătesc retragerea în bunkere secrete, fără să-i intereseze de ce se întâmplă cu restul omenirii – în ciuda faptului că se confruntă fix cu dezastrele proovcate chiar de ei. O tipă evadată dintr-un cult, care devine asistenta personală a fondatorului celei mai mari rețele de socializare (unul din miliardari) și descoperă planurile elitei, se aliază cu o influenceriță din Hong Kong, cunoscută în domeniul supraviețuirii / prepping.

10. Address Unknown, de Kathrine Kressmann Taylor

Ficțiune care explorează cum prietenia dintre doi bărbabți este distrusă de ascensiunea nazimului în Germania. Povestea este spusă printr-o serie de scrisori schimbate între un german care se întoarce în Germania și un evreu american, între 1932-1934. La început, scrisorile reflectă prietenia lor apropiată, dar pe măsură ce Martin devine tot mai implicat în ideologia nazistă, tonul și conținutul se schimbă dramatic. Address Unknown este foarte scurtă, o citești în maxim o oră (n-are nici 100 de pagini).

MENȚIUNI:

Am terminat zilele trecute The Ministry of Time, de Kaliane Bradley, carte desemnată Best SF of 2024 de către comunitatea GoodReads. E drăguță, dar n-aș zice în veci că e best SF, nici măcar SF nu prea e, mai degrabă un mix între romance + spying. M-a plictisit teribil mare parte din carte, are potențial, dar merita să mai stea pe editarea ei. O funcționară publică se angajează la Ministerul Timpului, departament secret care experimentează cu mașina timpului și aduce în prezent persoane din diferite perioade istorice. Ea are rolul de „punte” pentru a facilita tranziția acelor oameni în prezent. Este pusă să aibă grijă de un ofițer naval din sec. 19, cunoscut pentru rolul său în expediția Franklin din Arctic – o expediție din care a dispărut în mod misterios tot echipajul. Povestea despre expediție este reală și a fost partea din carte care mi-a plăcut cel mai mult, dar poți la fel de bine să te uiți la acest YouTube video ca să afli despre ea.

O carte pe care aș mai menționa-o este City of Girls, de Elizabeth Gilbert – acțiunea începe în anii ’40, în anii New York, și personajul principal este Vivian, o femeie care se implică în lumea teatrului. Lectură ușurică, frumos scrisă, plăcut de citit, m-am bucurat de ea.

Am mai citit într-un final și Becoming, autobiografia lui Michelle Obama. Am așteptat să treacă mai mulți ani ca să văd dacă se duce hype-ul din jurul ei și dacă merită să o citesc. Hype-ul nu s-a dus, în continuare este extrem de apreciată – înțeleg de ce este importantă pentru americani sau cei interesați de politică, dar eu mi-am luat prea puține din ea.

Tot anul ăsta am citit și No Rules Rules, de Reed Hastings și Erin Meyer – era ultima carte necitită de mine din seria celor scrise de echipa Netflix – fascinantă cultura lor, dar dependentă aparent de fonduri nelimitate. Spun asta fiindcă prima lor regulă este să angajeze „best of” – cei mai buni oameni, pe cele mai mari salarii, pe asta se bazează toată cultura, iar restul sunt reguli secundare – o spun ei, n-o spun eu. Mi-a plăcut totuși mai mult ​That Will Never Work, de Marc Randolph, celălalt cofondator Netflix.

***

p.s. Poți vedea toate cele 50 de cărți citite în 2024 pe profilul meu de GoodReads. De fapt nu chiar toate, că am uitat să trec unele. Iar dacă vrei să citești ceva de acolo și ai nevoie de o extra opinie, scrie-mi.

Și aici sunt listele din anii anteriori, ca să vezi și tu cât de tare s-au schimbat cărțile pe care le citesc: 2023, 2022, 2021, 2020, 2019, 2018, 2017.

p.p.s. Primesc cu drag recomandări de cărți - deci, dacă ai chef, dă-mi reply și spune-mi ce te-a marcat anul ăsta (chiar sunt curioasă) sau ce crezi că mi-ar plăcea mie să citesc, bazându-te pe ce ai văzut în lista mea pe '24. S-ar putea să-mi ia niște ani până ajung să le și citesc, dar jur că intențiile mele sunt bune.

Sărbători liniștite!

-- Cristina